CELE 7 MINUNI ALE LUMII ANTICE

Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice

              Doua statui, un templu, o gradina suspendata, doua morminte si un far. Aceasta selectie mai degaraba intamplatoare a sapte monumente a devenit cunoscuta sub numele de “Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice”.               Aproape fiecare scolar stie ca exista o astfel de lista, dar sunt probabil putini oameni care ar putea sa le numeasca imediat pe cele sapte si sunt chiar mai putini cei care stiu cate ceva despre fiecare din ele sau despre modul despre cum au ajuns sa fie alese pentru aceasta lista. Sase din cele sapte au fost distruse de mult timp – unele de catre fortele naturii si altele de mana omului. Este deci extrem de greu pentru noi astazi sa impartasim emotia care ii facea pe oameni sa se minuneze in antichitate.

         Scrierile contemporane ale celor care au vazut si admirat aceste minuni ne ajuta sa subliniem sentimentul de veneratie pe care acestea il provocau. Reprezentarile lor pe sculpturi si monezi le descriu asa cum erau in perioada de apogeu a gloriei lor, insa doar prin ochii arheologilor, care sapa la fata locului, acolo unde s-au inaltat odinioara monumentele si unde se mai afla acum doar urme fragmentare ale maretiei lor originale, mai pot prinde viata – Sic transit gloria mundi.

         De un singur lucru putem fi siguri : capodoperele de astazi vor fi maine relicvele fregmentare ale lumii pe care o cunoastem – lectia Celor Sapte Minuni  constituie o lectie pentru toate epocile.

 MAREA PIRAMIDA DE LA GISEH 

         Este singura dintre Cele Sapte Minuni care mai exista inca intr-o stare completa si este usor de recunoscut ; de asemenea este si cea mai veche.

         Piramida lui Keops nu este un fenomen izolat, ci apogeul unui lung sir de evolutie a mormintelor, ce a culminat la Giseh.

         Atunci cand Keops a inceput constructia piramidei sale de la Giseh, el avea o baza religioasa puternica si era calauzit de o traditie si o evolutie indelungata.

         In mod curios, in ciuda dimensiunilor si importantei marii piramide, a ajuns pana la noi o singura reprezentatie completa a creatorului ei, Keops. Este vorba de o minuscula statueta din fildes a faraonului, gasita in 103 in fundatiile templului inchinat zeului Osiris de la Abydos.

          Inainte de inceperea propriu- zisa a activitatii era necesar sa fie pregatit terenul – trebuia nivelat si laturile trebuiau sa fie orientate cu multa grija fata de punctele cardinale. in cazul Marii Piramide s-a facut insa o exceptie. In centrul zonei propuse pentru constructie a fost lasata o portiune de roca nedislocata.

           Putem judeca precizia cu care masurau vechii egipteni prin aceea ca eroarea de aliniere a celor patru laturi este doar de cateva fractiuni de grad. Diferenta de lungime dintre cea mai lunga si cea mai scurta dintre cele patru laturi este mai mica de 20 de cm. Acest din urma fapt este incredibil daca tinem seama de doua lucruri : toate masuratorile se efectuau de-a lungul laturilor si in al doilea rand masuratorile se efectuau cu ajutorul franghiilor sau sforilor.

          In ciuda faptului ca putem studia piramida insasi, nu se stie exact cum a fost construita piramida. De aceea se iau in vedere mai multe teorii dintre care cea mai plauzibila ar fi : teoria rampelor externe. Jean – Philippe Lauer sugera existenta unei singure rampe ce se inalta odata cu ridicarea piramidei. Procedeul pare usor de aplicat pana la efectuarea catorva calcule matematice. Cea mai inclinata panta pe care ar fi posibila manevrarea unui bloc de cinci tone, cu ajutorul rolelor este de 1 la 10. Pentru a ajunge la nivelele superioare, rampa rampa ar fi trebuit sa sese intinda  la peste o mila in desert si sa se inalte in final la o inaltime mai mare decat cea a domului Catedralei St. Paul’s din Londra.

           Examinarea sectiunii in Marea piramida arata imediat ca a fost supusa la cel putin trei schimbari de plan in timpul constructiei. Planul , initial pare sa fi cuprins un coridor descendent, de la intrare catre camera mortuara, situata in centru si mai jos de nivelul solului.

          Am mentionat ca in Marea Galerie se afla si o sectiune secundara, unde erau tinute blocurile de granit. Erau sprijinite pe grinzi de lemn montate in cruce, sus, astfel incat cortegiul funerar sa poata trece pe sub ele in timpul inmormantarii. Dupa aceea preotii se retrageau si lasau in urma lor un grup de lucratori. Procedand in acest fel, ei desigur ramaneau blocati in interiorul piramidei. Aveau totusi o cale de iesire, deoarece nu exista pe vremea Regatului Vechi obiceiul de a ingropa si muncitorii odata cu faraonul. Iesind , muncitorii blocau in urma lor atat acest culoar, cat si coridorul care ducea la suprafata exterioara. In ciuda acestor precautii, piramida a fost jefuita inca din antichitate.

           Marea Piramida si celelalte care o insotesc, construite mai tarziu, domina orizontul la marginea desertului libian. Fiecare dintre ele avea cate un nume oficialatunci cand a fost construita – “Keops apartine zeilor”, “Maret este Kefren” si “Mykerinos este divin”.

           Interesul fata de piramidele de la Giseh nu a scazut niciodata. In septembrie 1986, o echipa de cercetatori francezi a obtinut aprobarea sa foloseasca aparate de gaurit de mare viteza in anumite puncte din coridoare, pentru a perfora blocurile de piatra in profunzime si a vedea daca mai exista eventuale camere ascunse. Pana in momentul de fata nu s-a descoperit nimic.

            Marea Piramida mai are inca un secret, dar acesta se afla in afara ei, nu in interior. Kamal al-Mallakh a gasit o serie de 41 de blocuri din calcar de Tura, care ramasesera imbinate perfect. Acestea acopereau un put de circa 30 de metri. In interiorul putului a fost gasita o barca egipteana intreaga, perfect pastrata, fiind compusa numai din piese de lemn.

             Mai exista vreun secret inca nedescoperit al Marii Piramide? Exista toate motivele sa credem ca da.

              Marea Piramida este intr-adevar una din Cele Sapte Minuni ale Lumii – cea mai veche, singura care a supravietuit aproape in intregime si care a avut un efect izbitor asupra mintii omenesti. Un proverb arab rezuma foarte bine impactul sau : “Omul se teme de timp, dar si timpul se teme de piramide !                                                                      

             Statuia lui Zeus din Olimpia

       Intreaga lume stie despre Jocurile Olimpice, insa nu sunt multi cei care isi dau sema ca statuia zeului in onoarea caruia se tineau in vechime aceste jocuri, a fost si ea una din Cele Sapte Minuni. Olimpia era un loc cult. Templul si altarul lui Zeus, atragea pelerini din toate partile lumii grecesti si celebrarea concursurilor atletice constituia un element important al ritualului desfasurat aici. Astazi noi stim ca jocurile atletice erau adesea legate de ritualuri funerare. Ca un priveghi irlandez, ele risipeau durerea celor aflati in doliu.

         Olimpia nu era un oras, o comunitate urbana, ci un lacas de cult, in jurul caruia se ingramadeau cladirile care ii adaposteau pe pelerinii ce veneau sa se inchine si pe sportivi, care care veneau sa partcipe la jocuri.

           In ziua de la mijlocul Jocurilor Olimpice, o suta de boi erau sacrificati acolo si arsi ca ofranda lui Zeus.

            Fidias, un cetatean al Atenei si un mare sculptor a primit o misiune extraordinara, imaginea lui Zeus.

            Pausanias ne-a lasat o remarcabila descriere a statuii lui Zeus : “ Pe capul sau se afla o coroana sculptata cu ramuri de maslin. In mana dreapta tine o statuie a zeitei Victoria, facuta din fildes si aur…In mana stanga zeul isi tine sceptrul incrustat cu felurite metale, iar pasarea din varful sceptrului este un vultur. Sandalele zeului sunt facute din aur, ca si roba sa, iar vesmintele sunt ornamentate cu animale si flori de crin sculptate. Tronul este decorat cu aur si pietre pretioase, cu abanos si fildes.”

 “ Atunci cand sculptura a fost terminata, Fidias s-a rugat la Zeus sa-I dea un semn daca opera era dupa infatisarea sa si daca ii placea. Imediat, spune povestea, un fulger acoperea locul. Toata podeaua din fata statuii este a cazut pe locul, unde in aceea zi se afla un vas de bronz ce pavata cu marmura neagra, nu alba, cu o margine inaltata din marmura de Paros, formand un fel de bazin pentru uleiul de masline care era turnat peste statuie.”

            Statuia a continuat sa atraga veneratia si mirarea celor care credeau in Zeus. In anul 391, clerul bisericii crestine l-a convins pe imparatul Theodosius sa interzica practicarea cultelor pagane si sa inchida templele. Statuia a fost dusa, deci, la Constantinopol. In 462 a avut un incendiu ce a distrus palatul si implicit statuia.

              GRADINILE SUSPENDATE DIN BABILON

         Trebuie sa admitem inca de la inceput ca celebrele Gradini Suspendate din Babilon, oricat de departe si de de mult ar fi cunoscute drept una din Cele Sapte Minuni ale Lumii, nu au fost niciodata identificate in mod convingator si nici existenta lor nu a fost dovedita.

           In cercetarea noastra privind aceasta minune, trebuie sa ne oprim pentru a reflecta la neasteptata tacere a tuturor textelor cuneiforme. Nici o inscriptie babiloniana nu se refera la vreo constructie care sa poata fi identificata in mod plauzibil cu o gradina regala spectaculoasa sau cu extraordinara inovatie tehnologica. In decursul timpului s-au aratat multe teorii cu privire la ridicarea acestor gradini. Cele mai credibile argumente au fost aduse de   Koldewey, fiind rezumate astfel:

a.    Folosirea pietrei prelucrate, care in alte parti se folosea foarte rar.

b.   Ziduri neobisnuit de groase, concepute aparent pentru a sustine o suprastructura deosebit de grea.

c.    Prezenta unei fantani de o constructie fara pereche.

           Sherlock Holmes l-a surprins odata pe dr. Watson deducand ca un om era cu siguranta inteligent pe baza palariei pe careo lasase, deoarece craniul sau mare era dovada unui creier mare si “un om cu un creier atat de mare trebuie sa aiba ceva in el “. Un argument similar ar putea fi adus si in cazul Gradinilor Suspendate. Chiar daca acceptam un interes mai mult decat credul fata de relatarile calatorilor si repetarea din carte in carte a informatiilor neverificate personal de catre    

fiecare autor, marturiile scriitorilor clasici sunt impresionante si nu pot fi respinse cu usurinta. Absenta referintelor in textele cu scriere cuneiforma  este in mod evident o dificultate. Cu toate acestea, permanent se fac noi descoperiri in domeniul asiriologiei si este oricand posibil ca sapaurile de la Babilon sa scoata la iveala un text care sa faca lumina.

           Chiar daca, in cele din urma, Gradinile Suspendate nu ar fi existat vreodata asa cum au fost descrise, zidurile cetatii ar fi fost si sunt inca, iclusiv Babilonul, demne sa fie socotite printre Cele Sapte Minuni.

 Templul Zeitei Artemis din Efes

           In anul 1780, Eduard Gibbon amintea cu tristete distrugerea Templului Zeitei Artemis din Efes de catre ostrogoti, in anul 262 d.Hr.

           Descrierea elocventa a monumentului, pe care nu il vazuse, este printre cele mai elegante ce s-au scris vreodata. “Artele Greciei si belsugul Asiei conspirasera la inaltarea acelei Structuri sacre si marete…Mai multe imperii la rand. persan, macedonean si roman I-au venerat caracterul sacru si I-au imbogatit splendoarea.”

           John Turn Wood a sapat timp de sapte ani in argila raului Cayster, pana cand a dat de blocul d fundatie  al unei coloane de templu. Acum, dupa mai bine de o suta de ani, continua sa se scoata la lumina numeroase minuni din maruntaiele pamantului sacru al zeitei Artemis sau Diana.

           Templul zeitei Artemis ar putea fi descris ca o expresie a sufletului grec ionic, insa impletit in mare masura ce spiritul din Orientul Apropiat.

           Shakespeare a imortalizat memoria Efesului, fiindca nici poetul si nici templul, in nemuritoarea prezicere a lui Horatiu, nu poate muri complet.”Comedia Eroilor” se admite ca este o copie a unei piese a dramaturgului latin Plaut, dar dar in loc sa foloseasca drept loc de desfasurare orasul grecesc Epidamnos, ca Shakespeare isi pune personajele sale bogate, sofisticate, sa-si impleteasca si sa-si descurce destinele in cetatea Efes. De ce a facut el aceasta schimbare? Deoarece stia ca Efesul a fost unul dintre cele mai bogate centre bancare ale lumii antice, cu un templu magnific ce a fost intr-adevar una din Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice.

MAUSOLEUL DIN HALICARNAS 

           Mausoleul din Halicarnas a fost marele monument funerar al regelui  Maussollos, care a fost conducatorul Cariei.

           Atat de vaste erau dimensiunile cladirii fata de standardele antice si atat de somptuoase erau decoratiunile sale sculptate, incat a ajuns curand sa fie considerat una din Cele Sapte Minuni ale Lumii.

           Virtual nu a mai ramas aproape nimic din celebrul Mausoleu. Acest mormant a fost construit de Artemisia, sotia sa pentru Maussollos, regele Cariei.

           Se pare  ca Mausoleul ar fi ramas aprope intact pana in secolul al-XIII-lea d.Hr., cand partea superioara, inclusiv acoperisul si colonada s-au prabusit in urma unui cutremur.

COLOSUL DIN RODOS

           Insula Rodos a avut o pozitie geografica favorabila, cuplata cu sol fertil si clima excelenta, asigurandu-I un inalt grad de prosperitate.

           Despre Colosul din Rodos stim mai putine lucruri decat despre oricare dintre Cele Sapte Minuni. Nu stim unde se inalta, nici cum arata. Dar savantii au gasit ca este posibil si nu chiar fara folos sa asambleze toate dovezile disponibile si sa formuleze o serie de ipoteze.

           Cutremurul care a rasturnat Colosul a avut loc in 226i.Hr.. Strabon consemneaza ca statuia s-a rupt de la genunchi. Ptolomeu al III-lea , regele Egiptului s-a oferit imediat sa plateasca pentru restaurarea Colosului, insa oferta sa nu a fost acceptata de catre locuitorii Rodosului, deoarece li s-a interzis printr-un oracol sa-l inalte din nou. Astfel, a ramas acolo unde a cazut aproape 900 de ani, trecatorii privind in interiorul ruinelor.

           Atunci cand arabii au pradat Rodosul in 654, ei au transportat fragmentele Colosului peste mare, in Asia Mica si le-au vandut unui evreu din Emesa. Traditia spune ca acesta le-a transportat din Siria pe spinarile a 900 de camile. Astfel a luat sfarsit povestea Colosului din Rodos, cea mai putin cunoscuta dintre Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice.

FARUL DIN ALEXANDRIA

          Pharos-ul, marele far din Alexandria, de pe coasta nord-vestica a Deltei Nilului, a fost ultima constructie adaugata la ceea ca avea sa devina lista unanim acceptata a Celor Sapte Minuni.

           In mod sigur este una dintre cele mai vechi din Alexandria despre care stim fara indicatie ca a fost construita in acelasi timp cu Mausoleul Sema.

           Mai exista un element interesant care priveste aspectele logistice si care nu a fost abordat pana acum.

           Era necesara o mare cantitate de combustibil, lemn sau carbune pentru a pastra aprins in mod continuu focul, iar Egiptul nu era prea bogat in lemn.

           Ultima imagine rezonabila a farului, inainte de distrugerea sa, sa afla intr-un mozaic din tavanul capelei lui Zeno din Catedrala San Marco din Venetia, mozaicul fiind executat in jurul anului 1200.

           Astazi, locul pe care s-a aflat Farul din Alexandria este ocupat de marele fort islamic Kait Bey, construit in sec. al XV-lea pe si din ruinele Farului prabusit.Fortul este acum un muzeu naval in care sunt prezentate exponate recuperate din mare. Cercetarile subacvatice au adus la suprafata mai multe statui de mari dimensiuni. Ele cuprind statuile unor fanarioti si regine din Dinastia Ptolemeica, de peste patru metri inaltime si fragmente mari de obeliscuri cu hieroglife egiptene.   

HISTORY: CAZUL BALEA-LAC

HISTORY: 

CAZUL BALEA-LAC

In noptile din 23-25 septembrie 1978, un numar de constructori militari aflati in zona Balea-Lac, au fost terorizati de una sau mai multe entitati care au ramas neidentificate. In aceleasi nopti au fost semnalate manifestari luminoase stranii.

 In toamna lui 1978, nu departe de cabana Balea-Lac se afla o cabana mai mica, unde erau incartiruiti un numar de militari in termen (intre 12 si 20, dupa diferite surse), adusi pentru lucrari de constructie.

In 23 septembrie, la ora 24.00, doi tehnicieni de la statia de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s-au trezit datorita unei lumini roscate, in forma de cerc, care se zarea prin ceata deasa, cuprinzand tot campul vizual. Martorii au apreciat ca se afla la circa 5 - 10 metri de geam. Era o liniste perfecta. Initial cei doi au crezut ca arde cabana Balea-Lac, fapt neconfirmat. Ulterior s-au eliminat si alte explicatii posibile: far de masina, lanterna etc.

Aproximativ la aceeasi ora, fruntasul Ioan Dörr a iesit din dormitorul cabanei militare pentru a bea apa. In drumul sau spre robinetul aflat la coltul cladirii, luminat de un bec aflat deasupra usii, a zarit, de la 6-8 metri, o silueta intunecata, nemiscata, apreciata a fi de 1,90-2,00 metri. Din cauza cetii nu a putut distinge detalii. Fruntasul a strigat „cine-i acolo?”, dar, neprimind raspuns, a preferat sa se intoarca in camera. Peste cinci minute silueta era inca acolo, mai aproape de zidul cladirii, dar peste alte zece minute a disparut.

In seara urmatoare, in jurul orei 21,45, in fata cabanei, sergentul Ion Radu atrage atentia militarilor Dörr si Vulpe ca pe o ridicatura de pamant, in directia telefericului, la o distanta de 15-20 de metri, se afla o silueta intunecata. Inaltimea ei a fost apreciata la 2,5 metri, prin comparatie cu o cisterna cu motorina de 2 metri aflata alaturi. Era senin si fara ceata. Dörr compara silueta cu cea a unui cosmonaut cu miscari greoaie. In acelasi timp militarii din camera vecina au inceput sa strige ca cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asigurasera cu sarma rasucita cu patentul si cu un lant transversal (inchizatoarele obloanelor se aflau la 2,5 metri de sol). Alti militari au inceput sa arunce cu pietre spre silueta care intre timp se deplasase pe ridicatura de pamant. La un moment dat, sergentul Radu, apucand un ciomag, s-a indreptat intr-acolo, strigand spre soldatii D. Sibu si Gh. Stan sa-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de aratare, Radu a ridicat ciomagul s-o loveasca. S-a auzit un “suflu ca de tigru”, iar sergentul a cazut pe spate, ca fulgerat, in zapada, cu bratele desfacute, cu capul spre vale. Ceilalti doi, aflati la 3-4 metri, au ramas cateva secunde paralizati. Entitatea, care – dupa unii martori – avea la maini gheare lungi. l-a examinat pe sergent, apoi a disparut, “parca plutind, in salturi laterale”. Alti doi martori au urmarit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea ca entitatea se deplasa “ca un om care merge pe apa, aplecandu-se mult intr-o parte si in alta, dar nu ca un urs sau alt animal, ca am vazut ursi destui. Parca plutea, cand pe un picior, cand pe celalalt”.

Cei doi si-au revenit, s-au dus la sergent si au inceput sa-l tarasca, apoi, cu ajutorul altor doi camarazi, l-au dus in cabana. Era inconstient, dar nu-si desclesta mana de pe ciomag. Si-a revenit abia dupa zece minute de incercari repetate de resuscitare. Nu-si amintea nimic, incepand din momentul in care ridicase batul. In acest timp, cinci militari au vazut, pe locul in care fusese “umbra”, deasupra solului, “o coronita de lumini” cu diametrul de circa o jumatate de metru. Patru lumini erau mai mici, iar alte patru mai mari, “cam de marimea unui ou”, care “dansau in cerc” si “sareau dintr-o parte in alta”.

Militarii s-au baricadat intr-una dintre camere. Peste circa o ora si jumatate de ora, au auzit cum cineva zgaria obloanele de la fereastra. Doi martori declara ca au auzit o voce groasa care aparent a pronuntat cuvintele „sergend... sergend...”.A urmat pentru toti o noapte alba.

A doua zi dimineata au observat, pe obloanele care fusesera vopsite cu numai 2-3 zile in urma, patru zgarieturi paralele, oblice, distantate la circa 10 centimetri, intersectate de o a cincea, perpendiculara pe ele. In locul unde Ion Radu fusese doborat, nu se vedea nici o alta urma in zapada in afara de cea a sergentului.

In noaptea urmatoare, militarii, cu exceptia sergentului si a unui caporal, erau atat de inspaimantati incat au coborat la o cabana langa “Balea Cascada”, intorcandu-se abia in 26 septembrie, impreuna cu un ofiter.

Cazul a fost investigat de un grup de membri ai clubului “Univers” din Sibiu, condus de Gabriel Pál si Gheorghe Butiu, impreuna cu inginerii bucuresteni Justin Capra si M.T., iar ulterior si de Calin Turcu. Cu aceasta ocazie au fost culese declaratii scrise si schite ale zonei, cu evenimentele in succesiunea lor, ca si desene reprezentand „silueta” asa cum au perceput-o martorii ti cum au reusit s-o redea.

Mihai Danciu din Brasov a remarcat o asemanare cu cazul mult mai cunoscut pe plan mondial, din acelasi an 1987, cand, in noaptea de 6 spre 7 decembrie, in localitatea Marzano, din provincia Genova, Italia, paznicul Fortunato Zanfretta s-a intalnit cu un OZN triunghiular care a lasat urme pe sol, ca si cu mai multe aratari monstruoase, inalte de circa 3 metri, care l-au doborat in iarba, dupa care l-au dus “in alta parte”, se pare in cadrul unui episod de rapire

Peste cativa ani, sergentul Ion Radu i-a confirmat lui Calin Turcu evenimentele, precizand ca la cabana erau 20 de militari, iar aratarea era “ca un tub gros de metal, cu diametrul de cel mult 50 de centimetri, fara alte particularitati” si ca nu era mult mai inalt decat el. Ofiterul, care a urcat cu militarii in 26 septembrie, venise inarmat, pentru a-i incuraja pe soldati si a ramas la cabana cateva zile dupa aceea. Militarii erau ingroziti, intre altele, si de faptul ca aratarea nu a lasat nici o urma pe sol. La vreo doua luni dupa evenimente, a venit si o comisie de ancheta militara, care a tras concluzia ca “a fost vorba de un fenomen de electrizare sau magnetizare a aerului”, care a cauzat un “un soc electric” capabil sa-l doboare pe sergent. Ion Radu si-a insusit aceasta explicatie.

AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a afectat cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare şi mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. A fost prima oară când un număr de descoperiri  noi, incluzând bomba atomică, au fost folosite la scară largă împotriva militarilor şi civililor, deopotrivă. Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populaţia mondială de la acea vreme. În plus, multe alte persoane au fost rănite grav, au căpătat infirmităţi pe viaţă datorită armelor de foc, bombardamentelor clasice sau nucleare, sau datorită experienţelor militare şi medicale inumane la care au fost supuse. S-a estimat că acest război a costat mai mulţi bani şi resurse decât toate celelalte războaie la un loc, 1.000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945, fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucţia de după război.  Urmările războiului, inclusiv noile tehnologii şi schimbările aranjamentelor geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent.
În cazul României, obiectivul principal al luptei în acei ani a fost eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică, instaurată după Ultimatumul din 26-28 iunie 1940. Ocuparea a avut caracter de dictat, fără niciun temei istoric, neexistând nici o convenţie politică sau militară între România şi U.R.S.S., şi nici o consultare prealabilă a populaţiei privitoare la această problemă. În acel moment, populaţia majoritară era de etnie română.
In Europa războiul a început la 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către Germania, ceea ce a atras în conflict Franţa, Anglia la inceput şi  Statele Unite ale Americi(7 decembri 1941). Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia (7 iulie 1937) marchează începutul conflictului mondial. Uniunea Sovietică a anexat partea răsăriteană a Poloniei în 1939, a declanşat un război separat cu Finlanda şi a fost atacată de Germania Nazistă, în iunie 1941. Statele Unite ale Americii au intrat în conflict, în decembrie 1941, după Atacul de la Pearl Harbour. Războiul s-a sfârşit în 1945, când toate puterile Axei au fost înfrânte.
Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic, Europa Apuseană şi Răsăriteană, Marea Mediterană, Africa de nord, Orientul Mijlociu, Oceanul Pacific şi Asia de sud-est şi China. În Europa, războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiţionată a Germaniei, la 8 mai 1945, dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei - 15 august 1945.

Europa postbelică a fost împărţită între sferele de influenţe occidentală şi sovietică. Dacă Occidentul a trecut la reconstrucţie prin intermediul Planului Marshall, statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice, adoptând metodele economiei planificate şi ale politicii unui singur partid totalitar. Această împărţire a fost neoficială. De fapt, nu au existat înţelegeri oficiale pentru împărţirea sferelor de influenţă, relaţiile dintre ţările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate, liniile militare de demarcaţie au devenit în cele din urmă graniţe de facto ale ţărilor. Ţările Europei Occidentale au devenit, în mare parte, membre ale NATO, în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varşovia, aceste două alianţe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece. În Asia, ocupaţia militară a Japoniei a deschis calea democratizării ţării. Războiul civil din China a continuat în timpul şi după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ducând, în cele din urmă, la proclamarea Republicii Populare Chineze şi la secesiunea Taiwanului. Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câştigarea independenţei coloniilor puterilor europene, metropolele fiind vlăguite de ultima conflagraţie mondială. S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la ţările Europei Occidentale către noile superputeri, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică.

CUPA MONDIALA DE LA MIT LA REALITATE

Planeta se conectează la o competiţie pe care nimeni nu ar fi pariat în urmă cu 76 de ani, atunci cînd un francez a avut ideea organizării unui campionat mondial de fotbal. Jules Rimet, născut la 14 octombrie 1873, la Theuley les Lavancourt, a fost omul care a declanşat nebunia din pasiune.

URUGUAY 1930 

Alegerea Uruguayului ca ţară gazda a primului Campionat mondial nu a fost întîmplătoare. „Naţionala” celestă era în acel moment campioană olimpică, iar poporul uruguayan sărbătorea centenarul independenţei. Preşedintele FIFA, Jules Rimet a hotărît ca prima participare să se facă pe bază de invitaţii, însă doar 13 echipe au acceptat provocarea. Atlanticul a fost traversat de numai patru naţiuni: Belgia, Franţa, Iugoslavia şi România. Trei săptămîni le-au trebuit celor patru să ajungă în America de Sud.  Uruguay a intrat în istorie ca prima deţinătoare a cupei mondiale, botezată Cupa “Jules Rimet”, după o finală cu Argentina (scor 4-2). 

ITALIA 1934 

Patru ani mai tîrziu, Italia lui Mussolini obţine găzduirea celei de a doua ediţii a Cupei mondiale în dauna Suediei. România este prezentă şi în Italia, unde joacă însă doar un meci. Anglia nu se prezintă nici acum, aroganţa inventatorilor fotbalului ţinînd „Naţionala” albionului departe chiar şi de structurile FIFA. Finala Italia - Cehoslovacia este cîştigată greu, cu 2-1, de supuşii lui Musolini. A fost primul titlu mondial al Italiei. 

FRANŢA 1938 
Cupa Mondială rămîne în Europa, spre dezamăgirea sudamericanilor care au crezut în promisiunea că turneele fi nale se vor
desfăşura alternativ pe cele două continente. Din acest motiv, Uruguay şi Argentina refuză să vină în Franţa. În schimb, România este prezentă din nou. Pe Stade Olympique de Colombes din Paris, Italia cucereşte al doilea titlu, după ce bate în fi nală Ungaria cu 4-2. Caravana cupei mondiale se opreşte pentru a face faţă celui mai teribil eveniment al secolului XX, al doilea război mondial.

BRAZILIA 1950 

Cupa mondială se reia după o pauză de 12 ani. Afl ată în ruină, Europa cedează competiţia Americii de Sud. Marea favorită, Brazilia, ratează trofeul în ultimul joc al play-off -ului, în faţa Uruguay ului. Partida Brazilia - Uruguay a rămas în istorie prin dramatismul ei, dar şi prin recordul de asistenţă, rămas în picioare pînă astăzi. Deşi aveau nevoie de un egal, brazilienii, care deschiseseră scorul prin Friaca, în minutul 47, au fost învinşi. Schiaffino, în minutul 66, şi Ghiggia, cu 11 minute înainte de fi nal, au îndoliat Brazilia. 199.854 de spectatori au fost prezenţi la acel meci în tribunele stadionului Maracana din Rio de Janeiro! 

ELVEŢIA 1954

1954, Elveţia. Televiziunea îşi intră în drepturi, fiind transmise primele imagini de la un campionat mondial. Este competiţia în care străluceşte Ungaria lui Sandor Kocsis şi Ferenc Puskas. Ungaria bate pe rînd Coreea de Sud (9-0), Germania (8-3), Brazilia (4-2) şi Austria (6-1). În finala disputată la 4 iulie pe Wankdorf Stadium din Berna, maghiarii dau nas în nas cu Germania, pe care o umiliseră în grupe. În minutul 8 era deja 2-0 pentru Ungaria (goluri Puskas şi Czibo. Germania egalează, iar Rahn, în minutul 84, aduce primul titlu mondial pentru nemţi.

SUEDIA 1958 

Campionatul mondial din 1958 este găzduit de Suedia. Este primul fără Jules Rimet, părintele Mondialelor murind doi ani mai devreme, pe 16 octombrie, la vîrsta de 83 de ani. Este mondialul la care scriu istorie doi jucători. Primul este Just Fontaine, francezul născut în Maroc, la Marrakech, care reuşeşte 13 goluri în şase partide, record absolut al cupei mondiale. Al doilea este Pele, care, la 17 ani, îşi începea domnia. Finala Brazilia - Suedia este cîştigată categoric de sud-americani cu 5-2. Pele, de două ori, Vava, tot două goluri, şi Zagallo au adus Braziliei primul titlu mondial. În Suedia, ruşii l-au arătat lumii pentru prima oară pe cel care avea să devină legenda fotbalului mondial, portarul Lev Iaşin. 

CHILE 1962 

Aleasă drept gazdă de FIFA în 1956, la Lisabona, Chile este distrusă doi ani mai tîrziu de un cutremur cumplit, 8,5 grade pe scara Richter. “Pentru că nu mai avem nimic, ne vom da şi sufl etul pentru a reconstrui”, a spus Carlos Ditt born, preşedintele comitetului de organizare, cuvintele lui devenind sloganul neofi cial al Cupei mondiale din Chile ‘62. Pentru Pele, competiţia se încheie în primul joc al grupelor, contra Cehoslovaciei, cînd se accidentează grav. Brazilia nu a stat însă niciodată în Pele. Gilmar, cei doi Santos, Zito, Garrincha şi Amarildo aduc Braziliei al doilea titlu mondial, după o fi nală cu Cehoslovacia lui Masopust, scor 3-1. 

ANGLIA 1966 

Patru ani mai tîrziu, inventatorii fotbalului au onoarea de a găzdui pentru prima ora cupa mondială. Anglia profi tă de ocazie şi îşi adjudecă titlul suprem, rămas pînă azi singurul din istoria sa. Pentru prima oară, gazdele lansează moda mascotelor. Puiul de leu Willie apare jonglînd cu mingea pe toate materialele promoţionale. Fără gol primit pînă în semifi nale, Anglia joacă pe Wembley cu trofeul “Jules Rimet” pe masă împotriva Germaniei. Hurst, de trei ori, şi Peters, au fost autorii golurilor victoriei cu 4-2. 

MEXIC 1970 

1970, Mexic. România revine la Mondiale după o pauză de 32 de ani. Este ultimul mare bal pentru Pele, care îşi încheie prezenţa la un turneu fi nal printr-o nouă victorie. 4-1 cu Italia în finală şi Brazilia cucereşte pentru a treia oară Cupa “Jules Rimet”, intrînd defi nitiv în posesia trofeului, conform testamentului lăsat de părintele mondialelor. Iată campioana mondială, pregătită de Mario Zagallo: Felix - Carlos Alberto, Brito, Piazza, Everaldo, Clodoaldo, Gerson, Jairzinho, Tostao, Pele, Rivelino.

GERMANIA 1974 

După foarte mulţi ani de aşteptare, Germania pune mîna, în 1974, pe mondial. Cum Cupa “Jules Rimet” a fost luată defi nitiv acasă de Brazilia, a fost nevoie de un alt trofeu. Aşa a apărut FIFA World Cup, creaţie a sculptorului italian Silvio Gazzaniga. În grupe, are loc un duel cel puţin ciudat: Germania Federală - Germania Democrată. Surprinzător, comuniştii înving cu 1-0, dar federalii îşi făcuseră alte calcule. De pe poziţia a doua din grupă RFG-ul evită Brazilia, Olanda şi Argentina. În fi nala disputată pe Olympiastadion din munchen, Germania învinge Olanda lui Cruyff cu 2-1.

ARGENTINA 1978 

Italia, care a făcut o adevărată demonstraţie de forţă în faza grupelor (punctaj maxim şi victorie în faţa ţării gazdă) aruncă în luptă un puşti de 21 de ani, care din teribilism îşi trece vîrsta pe tricou. Se numea Paolo Rossi. Abia peste patru ani avea să se vorbească cu adevărat despre el. Argentina obţine una dintre cele mai contestate victorii din istoria cupei mondiale, 6-0 cu Peru, diferenţă care o duce în fi nală, în dauna Braziliei. 25 iunie 1978 devine ziua fotbalului argentinian. Cupa mondială rămîne la Buenos Aires, după o fi nală în care norocul a fost de partea sud-americanilor: Argentina-Olanda 3-1. 

SPANIA 1982 

Ediţia din 1982 a fost una a evenimentelor. Un gol anulat Franţei, la insistenţele şeicului kuweitian Al-Sabah. Califi carea Germaniei şi Austriei din grupe, în urma unui meci aranjat. Intervenţia germanului Harald Schumacher care ar fi putut fi acuzat de tentativă de omor asupra francezului Patrick Batt iston. Peste toate însă va domina prestaţia incredibilă a Italiei lui Enzo Bearzot. Calificată în faza a doua a grupelor, în dauna Camerunului, la golaveraj şi fără victorie, squadra-azzurra spulberă tot pînă la fi nal. 2-1 cu Argentina, a fost meciul de încălzire al fostului copil teribil al fotbalului italian, Paolo Rossi. Implicat în mafi a pariurilor ilegale, Rossi a venit în Spania după trei ani de suspendare, pe care i-a petrecut pe plajele din sudul Italiei. Rossi bate de unul singur Brazilia, 3-2 (trei goluri) şi, în semifi nale, Polonia, scor 2-0 (două goluri). Marchează apoi primul gol al fi nalei cu Germania, cîştigată de Italia cu 3-1. A fost Mondialul la care a apărut un alt tînăr, argentinianul Diego Armando Maradona. 

MEXIC 1986

Traversăm din nou Oceanul. Columbia, aleasă drept gazdă, nu poate satisface cerinţele unui mondial devenit deja o afacere şi Mexicul devine astfel prima ţară care găzduieşte pentru a doua oară un turneu fi nal. A fost Mondialul lui Maradona, care a arătat tuturor că vine, parcă, dintr-o altă lume. “Mîna lui Dumnezeu” şi “golul secolului” din sfertul de fi nală cu Anglia au fost reuşitele care caracterizează cel mai bine dimensiunea lui Maradona. Nici o altă echipă nu datorează într-o asemenea măsură un titlu mondial unui jucător. Diego a fost primul fotbalist care a reuşit să-l pună în umbră pe marele Pele. 3-2 în fi nală cu Germania, şi Argenina cucerea al doilea titlu suprem.

ITALIA 1990 

După 20 de ani, România merge din nou la un turneu fi nal. Un turneu fi nal care a marcat revoluţia fotbalului mic. Camerunul “bunicuţului” Roger Milla bagă spaima-n marile forţe ale fotbalului mondial. Cîştigă o grupă din care mai făceau parte Argentina, România şi URSS, elimină Columbia, dar se opreşte în faţa Angliei, în “sferturi”, deşi conduceau în minutul 85 cu 2-1. În finală are loc un nou duel Maradona - Germania, decis de arbitrul mexican Edgardo Codesal Mendez, care a acordat uşor un penalty pentru nemţi, în minutul 85, din care Brehme a marcat singurul gol al meciului.

SUA 1994 

Pentru prima dată Mondialul trece Oceanul şi se îndreaptă spre America de Nord. World Cup ‘94 se dispută în faţa unor americani familiarizaţi cu oricare alt sport, numai cu fotbalul european nu. Şi cu toate acestea, USA ‘94 rămîne în istorie ca mondialul cu cea mai mare afl uenţă de public. Califi cată, România atinge faza sferturilor de fi nală. După 24 de ani, Brazilia cucereşte un nou titlu suprem, greu, la penalty-uri, în faţa Italiei lui Roberto Baggio. A fost al patrulea mondial şi pentru Diego Maradona, încheiat însă trist, după ce “El Pibe D’oro” a fost depistat pozitiv la un control antidoping.

FRANŢA 1998 

În 1998, Franţa găzduieşte şi ea pentru a doua oară un Campionat mondial. Cocoşii galici profi tă şi îşi adjudecă primul titlu mondial din istorie, după o fi nală de vis cu marea favorită, Brazilia, scor 3-0. A fost Mondialul lui Zinedine Zidane. A fost turneul fi nal la care a strălucit Croaţia. Ex-iugoslavii au uimit întreaga lume după ce au mers pînă în semifi nale, unde au fost eliminaţi de viitoarea campioană mondială, Franţa. 

COREEA DE SUD ŞI JAPONIA 2002

FIFA vrea mondializarea fotbalului şi trimite Campionatul Mondial în Coreea de Sud şi Japonia. Franţa pleacă acasă după faza grupelor, fără să înscrie măcar un gol pe pămînt asiatic. Argentina şi Portugalia se fac şi ele de rîs. Pentru prima oară în istoria competiţiei, Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Asia au avut reprezentante în sferturile de fi nală ale competiţiei. 2-0 în fi nala cu Germania, şi Brazilia cucerea al cincilea titlu mondial. Ca bonus şi ca avanpremieră la Mondialul german, Brazilia l-a arătat lumii pe Ronaldinho, devenit între timp cel mai bun fotbalist din lume.