AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a afectat cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare şi mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. A fost prima oară când un număr de descoperiri  noi, incluzând bomba atomică, au fost folosite la scară largă împotriva militarilor şi civililor, deopotrivă. Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populaţia mondială de la acea vreme. În plus, multe alte persoane au fost rănite grav, au căpătat infirmităţi pe viaţă datorită armelor de foc, bombardamentelor clasice sau nucleare, sau datorită experienţelor militare şi medicale inumane la care au fost supuse. S-a estimat că acest război a costat mai mulţi bani şi resurse decât toate celelalte războaie la un loc, 1.000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945, fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucţia de după război.  Urmările războiului, inclusiv noile tehnologii şi schimbările aranjamentelor geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent.
În cazul României, obiectivul principal al luptei în acei ani a fost eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică, instaurată după Ultimatumul din 26-28 iunie 1940. Ocuparea a avut caracter de dictat, fără niciun temei istoric, neexistând nici o convenţie politică sau militară între România şi U.R.S.S., şi nici o consultare prealabilă a populaţiei privitoare la această problemă. În acel moment, populaţia majoritară era de etnie română.
In Europa războiul a început la 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către Germania, ceea ce a atras în conflict Franţa, Anglia la inceput şi  Statele Unite ale Americi(7 decembri 1941). Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia (7 iulie 1937) marchează începutul conflictului mondial. Uniunea Sovietică a anexat partea răsăriteană a Poloniei în 1939, a declanşat un război separat cu Finlanda şi a fost atacată de Germania Nazistă, în iunie 1941. Statele Unite ale Americii au intrat în conflict, în decembrie 1941, după Atacul de la Pearl Harbour. Războiul s-a sfârşit în 1945, când toate puterile Axei au fost înfrânte.
Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic, Europa Apuseană şi Răsăriteană, Marea Mediterană, Africa de nord, Orientul Mijlociu, Oceanul Pacific şi Asia de sud-est şi China. În Europa, războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiţionată a Germaniei, la 8 mai 1945, dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei - 15 august 1945.

Europa postbelică a fost împărţită între sferele de influenţe occidentală şi sovietică. Dacă Occidentul a trecut la reconstrucţie prin intermediul Planului Marshall, statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice, adoptând metodele economiei planificate şi ale politicii unui singur partid totalitar. Această împărţire a fost neoficială. De fapt, nu au existat înţelegeri oficiale pentru împărţirea sferelor de influenţă, relaţiile dintre ţările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate, liniile militare de demarcaţie au devenit în cele din urmă graniţe de facto ale ţărilor. Ţările Europei Occidentale au devenit, în mare parte, membre ale NATO, în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varşovia, aceste două alianţe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece. În Asia, ocupaţia militară a Japoniei a deschis calea democratizării ţării. Războiul civil din China a continuat în timpul şi după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ducând, în cele din urmă, la proclamarea Republicii Populare Chineze şi la secesiunea Taiwanului. Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câştigarea independenţei coloniilor puterilor europene, metropolele fiind vlăguite de ultima conflagraţie mondială. S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la ţările Europei Occidentale către noile superputeri, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică.

CUPA MONDIALA DE LA MIT LA REALITATE

Planeta se conectează la o competiţie pe care nimeni nu ar fi pariat în urmă cu 76 de ani, atunci cînd un francez a avut ideea organizării unui campionat mondial de fotbal. Jules Rimet, născut la 14 octombrie 1873, la Theuley les Lavancourt, a fost omul care a declanşat nebunia din pasiune.

URUGUAY 1930 

Alegerea Uruguayului ca ţară gazda a primului Campionat mondial nu a fost întîmplătoare. „Naţionala” celestă era în acel moment campioană olimpică, iar poporul uruguayan sărbătorea centenarul independenţei. Preşedintele FIFA, Jules Rimet a hotărît ca prima participare să se facă pe bază de invitaţii, însă doar 13 echipe au acceptat provocarea. Atlanticul a fost traversat de numai patru naţiuni: Belgia, Franţa, Iugoslavia şi România. Trei săptămîni le-au trebuit celor patru să ajungă în America de Sud.  Uruguay a intrat în istorie ca prima deţinătoare a cupei mondiale, botezată Cupa “Jules Rimet”, după o finală cu Argentina (scor 4-2). 

ITALIA 1934 

Patru ani mai tîrziu, Italia lui Mussolini obţine găzduirea celei de a doua ediţii a Cupei mondiale în dauna Suediei. România este prezentă şi în Italia, unde joacă însă doar un meci. Anglia nu se prezintă nici acum, aroganţa inventatorilor fotbalului ţinînd „Naţionala” albionului departe chiar şi de structurile FIFA. Finala Italia - Cehoslovacia este cîştigată greu, cu 2-1, de supuşii lui Musolini. A fost primul titlu mondial al Italiei. 

FRANŢA 1938 
Cupa Mondială rămîne în Europa, spre dezamăgirea sudamericanilor care au crezut în promisiunea că turneele fi nale se vor
desfăşura alternativ pe cele două continente. Din acest motiv, Uruguay şi Argentina refuză să vină în Franţa. În schimb, România este prezentă din nou. Pe Stade Olympique de Colombes din Paris, Italia cucereşte al doilea titlu, după ce bate în fi nală Ungaria cu 4-2. Caravana cupei mondiale se opreşte pentru a face faţă celui mai teribil eveniment al secolului XX, al doilea război mondial.

BRAZILIA 1950 

Cupa mondială se reia după o pauză de 12 ani. Afl ată în ruină, Europa cedează competiţia Americii de Sud. Marea favorită, Brazilia, ratează trofeul în ultimul joc al play-off -ului, în faţa Uruguay ului. Partida Brazilia - Uruguay a rămas în istorie prin dramatismul ei, dar şi prin recordul de asistenţă, rămas în picioare pînă astăzi. Deşi aveau nevoie de un egal, brazilienii, care deschiseseră scorul prin Friaca, în minutul 47, au fost învinşi. Schiaffino, în minutul 66, şi Ghiggia, cu 11 minute înainte de fi nal, au îndoliat Brazilia. 199.854 de spectatori au fost prezenţi la acel meci în tribunele stadionului Maracana din Rio de Janeiro! 

ELVEŢIA 1954

1954, Elveţia. Televiziunea îşi intră în drepturi, fiind transmise primele imagini de la un campionat mondial. Este competiţia în care străluceşte Ungaria lui Sandor Kocsis şi Ferenc Puskas. Ungaria bate pe rînd Coreea de Sud (9-0), Germania (8-3), Brazilia (4-2) şi Austria (6-1). În finala disputată la 4 iulie pe Wankdorf Stadium din Berna, maghiarii dau nas în nas cu Germania, pe care o umiliseră în grupe. În minutul 8 era deja 2-0 pentru Ungaria (goluri Puskas şi Czibo. Germania egalează, iar Rahn, în minutul 84, aduce primul titlu mondial pentru nemţi.

SUEDIA 1958 

Campionatul mondial din 1958 este găzduit de Suedia. Este primul fără Jules Rimet, părintele Mondialelor murind doi ani mai devreme, pe 16 octombrie, la vîrsta de 83 de ani. Este mondialul la care scriu istorie doi jucători. Primul este Just Fontaine, francezul născut în Maroc, la Marrakech, care reuşeşte 13 goluri în şase partide, record absolut al cupei mondiale. Al doilea este Pele, care, la 17 ani, îşi începea domnia. Finala Brazilia - Suedia este cîştigată categoric de sud-americani cu 5-2. Pele, de două ori, Vava, tot două goluri, şi Zagallo au adus Braziliei primul titlu mondial. În Suedia, ruşii l-au arătat lumii pentru prima oară pe cel care avea să devină legenda fotbalului mondial, portarul Lev Iaşin. 

CHILE 1962 

Aleasă drept gazdă de FIFA în 1956, la Lisabona, Chile este distrusă doi ani mai tîrziu de un cutremur cumplit, 8,5 grade pe scara Richter. “Pentru că nu mai avem nimic, ne vom da şi sufl etul pentru a reconstrui”, a spus Carlos Ditt born, preşedintele comitetului de organizare, cuvintele lui devenind sloganul neofi cial al Cupei mondiale din Chile ‘62. Pentru Pele, competiţia se încheie în primul joc al grupelor, contra Cehoslovaciei, cînd se accidentează grav. Brazilia nu a stat însă niciodată în Pele. Gilmar, cei doi Santos, Zito, Garrincha şi Amarildo aduc Braziliei al doilea titlu mondial, după o fi nală cu Cehoslovacia lui Masopust, scor 3-1. 

ANGLIA 1966 

Patru ani mai tîrziu, inventatorii fotbalului au onoarea de a găzdui pentru prima ora cupa mondială. Anglia profi tă de ocazie şi îşi adjudecă titlul suprem, rămas pînă azi singurul din istoria sa. Pentru prima oară, gazdele lansează moda mascotelor. Puiul de leu Willie apare jonglînd cu mingea pe toate materialele promoţionale. Fără gol primit pînă în semifi nale, Anglia joacă pe Wembley cu trofeul “Jules Rimet” pe masă împotriva Germaniei. Hurst, de trei ori, şi Peters, au fost autorii golurilor victoriei cu 4-2. 

MEXIC 1970 

1970, Mexic. România revine la Mondiale după o pauză de 32 de ani. Este ultimul mare bal pentru Pele, care îşi încheie prezenţa la un turneu fi nal printr-o nouă victorie. 4-1 cu Italia în finală şi Brazilia cucereşte pentru a treia oară Cupa “Jules Rimet”, intrînd defi nitiv în posesia trofeului, conform testamentului lăsat de părintele mondialelor. Iată campioana mondială, pregătită de Mario Zagallo: Felix - Carlos Alberto, Brito, Piazza, Everaldo, Clodoaldo, Gerson, Jairzinho, Tostao, Pele, Rivelino.

GERMANIA 1974 

După foarte mulţi ani de aşteptare, Germania pune mîna, în 1974, pe mondial. Cum Cupa “Jules Rimet” a fost luată defi nitiv acasă de Brazilia, a fost nevoie de un alt trofeu. Aşa a apărut FIFA World Cup, creaţie a sculptorului italian Silvio Gazzaniga. În grupe, are loc un duel cel puţin ciudat: Germania Federală - Germania Democrată. Surprinzător, comuniştii înving cu 1-0, dar federalii îşi făcuseră alte calcule. De pe poziţia a doua din grupă RFG-ul evită Brazilia, Olanda şi Argentina. În fi nala disputată pe Olympiastadion din munchen, Germania învinge Olanda lui Cruyff cu 2-1.

ARGENTINA 1978 

Italia, care a făcut o adevărată demonstraţie de forţă în faza grupelor (punctaj maxim şi victorie în faţa ţării gazdă) aruncă în luptă un puşti de 21 de ani, care din teribilism îşi trece vîrsta pe tricou. Se numea Paolo Rossi. Abia peste patru ani avea să se vorbească cu adevărat despre el. Argentina obţine una dintre cele mai contestate victorii din istoria cupei mondiale, 6-0 cu Peru, diferenţă care o duce în fi nală, în dauna Braziliei. 25 iunie 1978 devine ziua fotbalului argentinian. Cupa mondială rămîne la Buenos Aires, după o fi nală în care norocul a fost de partea sud-americanilor: Argentina-Olanda 3-1. 

SPANIA 1982 

Ediţia din 1982 a fost una a evenimentelor. Un gol anulat Franţei, la insistenţele şeicului kuweitian Al-Sabah. Califi carea Germaniei şi Austriei din grupe, în urma unui meci aranjat. Intervenţia germanului Harald Schumacher care ar fi putut fi acuzat de tentativă de omor asupra francezului Patrick Batt iston. Peste toate însă va domina prestaţia incredibilă a Italiei lui Enzo Bearzot. Calificată în faza a doua a grupelor, în dauna Camerunului, la golaveraj şi fără victorie, squadra-azzurra spulberă tot pînă la fi nal. 2-1 cu Argentina, a fost meciul de încălzire al fostului copil teribil al fotbalului italian, Paolo Rossi. Implicat în mafi a pariurilor ilegale, Rossi a venit în Spania după trei ani de suspendare, pe care i-a petrecut pe plajele din sudul Italiei. Rossi bate de unul singur Brazilia, 3-2 (trei goluri) şi, în semifi nale, Polonia, scor 2-0 (două goluri). Marchează apoi primul gol al fi nalei cu Germania, cîştigată de Italia cu 3-1. A fost Mondialul la care a apărut un alt tînăr, argentinianul Diego Armando Maradona. 

MEXIC 1986

Traversăm din nou Oceanul. Columbia, aleasă drept gazdă, nu poate satisface cerinţele unui mondial devenit deja o afacere şi Mexicul devine astfel prima ţară care găzduieşte pentru a doua oară un turneu fi nal. A fost Mondialul lui Maradona, care a arătat tuturor că vine, parcă, dintr-o altă lume. “Mîna lui Dumnezeu” şi “golul secolului” din sfertul de fi nală cu Anglia au fost reuşitele care caracterizează cel mai bine dimensiunea lui Maradona. Nici o altă echipă nu datorează într-o asemenea măsură un titlu mondial unui jucător. Diego a fost primul fotbalist care a reuşit să-l pună în umbră pe marele Pele. 3-2 în fi nală cu Germania, şi Argenina cucerea al doilea titlu suprem.

ITALIA 1990 

După 20 de ani, România merge din nou la un turneu fi nal. Un turneu fi nal care a marcat revoluţia fotbalului mic. Camerunul “bunicuţului” Roger Milla bagă spaima-n marile forţe ale fotbalului mondial. Cîştigă o grupă din care mai făceau parte Argentina, România şi URSS, elimină Columbia, dar se opreşte în faţa Angliei, în “sferturi”, deşi conduceau în minutul 85 cu 2-1. În finală are loc un nou duel Maradona - Germania, decis de arbitrul mexican Edgardo Codesal Mendez, care a acordat uşor un penalty pentru nemţi, în minutul 85, din care Brehme a marcat singurul gol al meciului.

SUA 1994 

Pentru prima dată Mondialul trece Oceanul şi se îndreaptă spre America de Nord. World Cup ‘94 se dispută în faţa unor americani familiarizaţi cu oricare alt sport, numai cu fotbalul european nu. Şi cu toate acestea, USA ‘94 rămîne în istorie ca mondialul cu cea mai mare afl uenţă de public. Califi cată, România atinge faza sferturilor de fi nală. După 24 de ani, Brazilia cucereşte un nou titlu suprem, greu, la penalty-uri, în faţa Italiei lui Roberto Baggio. A fost al patrulea mondial şi pentru Diego Maradona, încheiat însă trist, după ce “El Pibe D’oro” a fost depistat pozitiv la un control antidoping.

FRANŢA 1998 

În 1998, Franţa găzduieşte şi ea pentru a doua oară un Campionat mondial. Cocoşii galici profi tă şi îşi adjudecă primul titlu mondial din istorie, după o fi nală de vis cu marea favorită, Brazilia, scor 3-0. A fost Mondialul lui Zinedine Zidane. A fost turneul fi nal la care a strălucit Croaţia. Ex-iugoslavii au uimit întreaga lume după ce au mers pînă în semifi nale, unde au fost eliminaţi de viitoarea campioană mondială, Franţa. 

COREEA DE SUD ŞI JAPONIA 2002

FIFA vrea mondializarea fotbalului şi trimite Campionatul Mondial în Coreea de Sud şi Japonia. Franţa pleacă acasă după faza grupelor, fără să înscrie măcar un gol pe pămînt asiatic. Argentina şi Portugalia se fac şi ele de rîs. Pentru prima oară în istoria competiţiei, Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Asia au avut reprezentante în sferturile de fi nală ale competiţiei. 2-0 în fi nala cu Germania, şi Brazilia cucerea al cincilea titlu mondial. Ca bonus şi ca avanpremieră la Mondialul german, Brazilia l-a arătat lumii pe Ronaldinho, devenit între timp cel mai bun fotbalist din lume.